Sfinții Mărturisitori transilvăneni, cinstiți la Kufstein, locul pătimirii lor

Sfinții Mărturisitori transilvăneni au fost prăznuiți și anul acesta la Kusftein, locul pătimirii lor. Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Dr. Serafim Joantă, Sfânta Liturghie a fost oficiată de către Preasfințitul Părinte Dr. Sofian Brașoveanul, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi din Austria, Germania și România. Numeroșilor credincioși prezenți, veniți din mai multe parohii din Austria și Germania, li s-a alăturat și o delegație sosită din Mărginimea Sibiului.

Printre marii apărători ai românilor din Transilvania în veacul al 18-lea, la loc de cinste se numără Sfinții Cuvioși Mărturisitori Visarion Sarai, Sofronie de la Cioara, Sf. Mucenic Oprea și Sf. Preoți Mărturisitori Ioan din Galeș și Moise Măcinic din Sibiel. După cum se ştie, Cuviosul Visarion a iniţiat în Transilvania o amplă mişcare de redeşteptare religioasă, motiv pentru care a fost arestat și a avut mult de pătimit în mai multe închisori. De fapt, toți acești sfinți au pătimit mult pentru mărturisirea curajoasă a credinţei ortodoxe, trei dintre ei dându-și obștescul sfârșit în teribila închisoare de la Kusftein (Austria): Sf. Visarion, Oprea și Ioan, preot din Galeș.
Continuând o tradiție începută anul trecut, Parohia ortodoxă română de la Innsbruck, păstorită cu multă râvnă de către pr. Mircea Oniga, a organizat și-n acest an prăznuirea Sfinților Mărturisitori transilvăneni la Kufstein.
Astfel, sâmbătă, 21 octombrie, în ziua prăznuirii lor, Sf. Liturghie a fost oficiată de către PS Părinte Episcop Sofian Brașoveanul în biserica “Sf. Vitus”, așezată la poalele muntelui unde se află fosta închisoare din Kufstein. Din soborul slujitor au făcut parte: pr. Alexandru Nan, Protopop al Bavariei, pr. sârb Mihail Gavrilovici, al Parohiei ortodoxe sârbe din Kufstein cu hramul “Sf. Cuvios Visarion”, pr. Ionel Nemeș de la Parohia ortodoxă română din Konstanz, pr. Mircea Oniga de la Parohia ortodoxă română din Innsbruck, pr. Visarion Ipati de la Parohia ortodoxă română din Klagenfurt, pr. Cătălin Soare de la Parohia ortodoxă română din St. Pölten, pr. Dumitru Mureșan de la Parohia Rosenheim, pr. Silviu Bota de la Ilia (jud. Hunedoara), diaconul George Tapciuc de la Centrul bisericesc din München și diaconii Ștefan Arghir și Florin Bariș de la Parohia Konstanz. Răspunsurile la Sf. Liturghie au fost date de un mic cor, dirijat de doamna preoteasă Eugenia Nemeș de la Konstanz.
În cadrul predicii rostite, PS Părinte Episcop Sofian s-a referit la contextul istoric în care au pătimit acești sfinți transilvăneni, subliniind faptul că au preferat să pătimească în închisorea de la Kusftein și-n altele, decât să renunțe la “legea strămoșească”, la credința ortodoxă. Părintele Episcop Sofian a făcut o paralelă cu vremurile în care trăim astăzi, în care mulți credincioși bagatelizează adevărurile de credință, în timp ce strămoșii lor au plătit cu prețul vieții statornicia în credință. PS Sofian a atras atenția, în special părinților, că trebuie să le transmită copiilor adevărurile de credință mai ales prin exemplul personal, care rămâne cea mai eficientă predică. De asemenea, PS Părinte Sofian a vorbit de permanentizarea acestui pelerinaj, care, de la an la an, ia tot mai mare amploare în rândurile clericilor și credincioșilor Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Germaniei, Austriei și Luxemburgului.
La sfârșitul Sf. Liturghii, toți cei prezenți, preoți, diaconi și credincioși, avându-l în frunte pe Părintele Episcop Sofian, au urcat în fosta închisoare, unde în “Pavilionul valahilor” a fost citit Acatistul Sfinților Mărturisitori. Prin aceasta s-a arătat încă o dată evlavia celor prezenți pentru Sfinții Mărturisitori transilvăneni. Ca și-n anul trecut, o delegație de credincioși din Mărginimea Sibiului, condusă de domnul inginer Emil Pirpăriță Rudeanu, a participat la această manifestare organizată în cinstea Sfinților Mărturisitori ai Transilvaniei.
După oficierea slujbei Acatistului, pr. prot. Alexandru Nan a dat citire unui text de lucru, propus de către delegația din Mărginimea Sibiului, care să fie prelucrat și apoi tradus în limba germană, pentru  o viitoare placă comemorativă, care să fie așezată în închisoare, în memoria tuturor ortodocșilor români morți acolo pentru credința strămoșească.

***

Închisoarea de la Kufstein a fost una dintre cele mai crunte din fostul Imperiu habsburgic şi, mai târziu (din 1867), austro-ungar. Închisoarea, construită iniţial ca fortăreaţă, a fost menţionată prima dată într-un document din anul 1205, cu numele de Castrum Caofstein. În secolul al 13-lea se afla în proprietatea episcopilor de Regensburg. Trei sute de ani mai târziu, mai precis în anul 1504, împăratul Maximilian (+1519) al Imperiului romano-german, a asediat oraşul Kufstein, cucerindu-l. Acesta a reorganizat şi reconstruit fortăreaţa, care mai târziu va fi folosită ca închisoare. Până în anul 1814 aceasta a trecut de mai multe ori în posesia bavarezilor, revenind în acest an definitiv teritoriului austriac.
Începând din ultimele decenii ale secolului 20, fortăreaţa a devenit un important punct de atracţie pentru turiştii care ajung în Tirol. O parte a fortăreţei a fost transformată în muzeu. Cealaltă parte a fost dotată cu un lift, pentru a putea fi mai uşor vizitată de către turişti.
Din anul 2005 fortăreaţa este folosită pentru organizarea de concerte de muzică clasică în aer liber şi pentru alte evenimente. Astăzi fortăreaţa adăposteşte cea mai mare orgă în aer liber din întreaga lume. Construită în anul 1931 de către Oskar Walcker, orga a fost dotată cu o nouă tehnică şi îmbunătăţită, astăzi având nu mai puţin de 65 de registre. În fiecare zi la ora prânzului poate fi auzit sunetul aceastei orgi, timp de 10 minute, în memoria soldaţilor căzuţi în timpul celor două războaie mondiale.

A consemnat pr. prot. Alexandru Nan, München

 

Sursa: http://www.mitropolia-ro.de/index.php/stiri-din-2017/1185-sfintii-marturisitori-transilvaneni-cinstiti-la-kufstein-locul-patimirii-lor

 ....................................................

 

"Credinţă fără fapte e moartă!" (Iacob 2, 20)

Dorinţa preotului Octavian Pătrașcu era sa ridice o biserică în stil maramureșean si un centru social pentru oamenii nevoiași. Dorința lui s-a concretizat cu voia si ajutorul lui Dumnezeu si al oamenilor cu suflet mare, prin  conceperea  unui proiect social care a primit finanțare  din fonduri PHARE-RICOP şi aşa a luat fiinţă Centru Social Petroşani prin care au fost ajutaţi mii de săraci din oraşul Petroşani...

Minuni există la tot pasul numai să avem ochi să le vedem.

Ce puteți dona?

  • Hăinuțe / Încălțăminte
  • Jucării
  • Materiale educative
  • Produse de igienă
  • Lenjerii / Prosoape
  • Alimente / Conserve
  • Euro-pe sumă se va elibera chitanță
  • Tot ceea ce nu mai aveți nevoie și credeți că se mai poate folosi

Unde puteți dona?

 

Punctele de colectare pentru donațiile dumneavoastră până la 05.11.2017:

Fam. Cerski-Keltenweg 1, 78315 Radolfzell, Telefon: 07732/9594255

Fam. Solomon -Rielasingerstr. 196, 78224 Singen,  Telefon:0176-24662186

Vă rugăm luați legătura prin telefon pentru o organizare cît mai simplă.

Cu programare există și posibilitatea de a prelua pachetele dumneavoastră și după Sfânta Liturghie în Konstanz.

Avem rugămintea să menționați conținutul pachetelor pentru a putea fi preluat în factura proformă de donație.

În numele nevoiașilor din Petroșani, mulțumim tuturor enoriașilor care au fost alături de noi cu trup și suflet spre îndeplinirea acestui proiect de binefacere.

Spendenaktion

Meine Brüder und Schwestern, was hat es für einen Wert, wenn jemand behauptet: «Ich vertraue auf Gott, ich habe Glauben!«, aber er hat keine guten Taten vorzuweisen?“ (Jakobusbrief 2)

Für die bedürftige Familien und Kinder die täglich das Sozialzentrum Petrosani aufsuchen. Dort finden sie nicht nur einen Seelsorger sondern auch eine kostenlose medizinische Untersuchung, ein warmes Essen und alles nötige um ihre Notlage zu überwinden.

Die Geschichte

Vor ein paar Jahren, träumte ein orthodoxer Priester davon, eine Kirche in einem extrem verarmten Gebiet der Stadt Petrosani zu bauen. Durch die eigenen Kräfte und Menschen guten Glauben an Gott, schaffte er es diese Kirche zu etablieren. Aber der Priester wollte mehr tun, "etwas" ganz Besonderes im Keller dieser Kirche für die vom Schicksal betroffenen Menschen, nämlich ein Sozialzentrum zu bauen. Er wollte nicht nur die geistlichen sondern auch die materiellen Bedürfnisse der Menschen decken. Dieser Priester glaubte fest in seinem Herzen:

"Das Glaube ohne Werke tot ist!" (Iacob 2, 20)

Sein Wunsch war so stark, dass Gott ihm einen Gläubigen schickte, der ein Sozialzentrum für die Armen bauen wollte, jedoch fehlte der geeignete Platz dafür... Und so lernten sie sich kennen…Und so begann alles. Sie schrieben ein soziales Projekt, das durch PHARE-RICOP finanziert wurde und so entstand das Petrosani Sozialzentrum. Tausende von Armen der Stadt Petrosani wurde hier schon geholfen...

Wunder gibt es überall, man muss sie nur sehen

Was können Sie spenden?

  • Kleidung Mädchen / Buben
  • Kleidung Erwachsene
  • Spielsachen
  • Schreibmaterialien und Hefte für die Schule
  • Körperpflegeprodukte
  • Bettwäsche / Handtücher
  • Lebensmittel / Konserven
  • Euro-Spendenquittung wird ausgestellt
  • Sonstige brauchbare Sachen die zum Wegwerfen zu schade sind

Abgabestelle für Ihre Spenden

Fam. Cerski, Keltenweg 1, 78315 Radolfzell, Tel : 07732/9594255

Fam. Solomon -Rielasingerstr. 196, 78224 Singen,  Telefon: 0176-24662186

Nach telefonischer Voranmeldung, ist eine Spendenabgabe jederzeit möglich.

Es besteht auch die Möglichkeit einer kostenloser Abholung.

Wir bitten Sie die Pakete mit den Inhalt zu beschriften, damit dies in der pro forma Rechnung übernommen werden kann.

Im Namen aller bedürftigen aus Petrosani, möchten wir uns gerne vorab für Ihre Spenden bedanken. Nur miteinander, können wir was bewegen.

----------------------------------------------------------

Concert de cântece românești

Duminică 14 mai, după Sfânta Liturghie, la Durchausen, va avea loc un concert caritabil de cântece românești, interpretate de doamna Mădălina Dorneanu de la Parohia Ortodoxă Română din Luxemburg.

Tipărire

 

Pastorala Sfântului Sinod în Duminica Ortodoxiei - 2017

Preacuviosului cin monahal, Preacucernicului cler și preaiubiților credincioși din cuprinsul Patriarhiei Române, 

Har, bucurie şi pace de la Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, iar de la noi părinteşti binecuvântări!

Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi, Iubiţi credincioşi şi credincioase,

Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, în prima duminică din Postul Mare, numită și Duminica Ortodoxiei, sărbătorim biruința asupra tuturor rătăcirilor doctrinare de la dreapta credință și de la dreapta vedere a prezenței și lucrării lui Dumnezeu în lume.

Potrivit Sfintei Tradiții a Bisericii, icoana Domnului Iisus Hristos este chipul liturgic văzut al Dumnezeului celui viu și nevăzut, care S-a făcut om (cf. Coloseni 1, 15).

 

Fundamentul dogmatic al cultului sfintelor icoane este Întruparea Fiului lui Dumnezeu de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria, la plinirea vremii. Părinții Bisericii care au teologhisit despre venerarea sau cinstirea sfintelor icoane, fiind purtați și luminați de Duhul Sfânt, au fost încredințați adeseori prin minuni și experiențe duhovnicești neîndoielnice de adevărul și puterea harică a sfintelor icoane.

Dealtfel, potrivit Sfintei Tradiții, prima icoană a Mântuitorului Hristos este Sfânta Mahramă sau Icoana nefăcută de mână omenească a Domnului, care a fost trimisă regelui Avgar al Edesei.

Prin venirea lui Mesia Hristos pe pământ, „la înfățișare aflându-Se ca un om” (Filipeni 2, 7), a fost dezlegată opreliștea dată lui Moise de a nu face „nici un fel de asemănare a niciunui lucru din câte sunt în cer, sus și din câte sunt pe pământ, jos” (Ieșirea 20, 4). Interdicția din Vechiul Testament era una pedagogică și temporară pentru a nu se cădea în idolatrie, deoarece Dumnezeu Cel nevăzut din ceruri nu luase chip de om pe pământ. Însă, pentru noi, creștinii, icoana Domnului Iisus Hristos, Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu, este mărturie și mărturisire a Întrupării Sale, după cum zice Sfântul Evanghelist Ioan: „Și Cuvântul S-a făcut trup și S-a sălășluit între noi și am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har și de adevăr” (Ioan 1, 14).

Învățătura ortodoxă despre cinstirea sfintelor icoane a fost formulată, în mod deplin, la Sinodul al VII-lea ecumenic de la Niceea, din anul 787, de la care se împlinesc anul acesta 1230 de ani. Această învățătură este în deplin acord cu Sfânta Scriptură și cu Sfânta Tradiție, întrucât se fundamentează pe dogma hristologică a Întrupării Fiului lui Dumnezeu. Sinodul afirmă că Sfânta Scriptură și sfânta icoană se „arată” și „se explică” reciproc. Imaginea vizuală are aceeași valoare cu imaginea verbală. Așa cum Sfânta Scriptură este o imagine în cuvinte, tot astfel și icoana pictată este un cuvânt în culori. Prin icoană, conținutul Sfintei Scripturi nu este transmis sub forma unei doctrine abstracte, ci în chip liturgic, adică într-un mod integral și concentrat, care se adresează „față către față” persoanelor din biserică aflate în stare de comuniune – rugăciune cu Preasfânta Treime și cu toți sfinţii.

Citând cuvintele Sfântului Vasile cel Mare, Sinodul al VII-lea ecumenic afirmă că „cinstea arătată icoanei trece asupra prototipului, iar cel care venerează icoana venerează persoana pe care aceasta o înfățișează[1]. Astfel, sfintele icoane fac posibilă comuniunea harică între persoanele reprezentate și credincioșii care le cinstesc și se roagă în fața lor.

Un alt eveniment important în care s-a confirmat și reafirmat rolul, sensul și importanța artei sacre sau liturgice în viața Bisericii a fost Sinodul de la Constantinopol, din anul 843. Făcând trimitere directă la imaginea reprezentată în icoană, Synodicon-ul acestui Sinod proclamă pomenirea veșnică a celor care cred, dovedindu-și spusele prin scrieri și acțiunile prin reprezentări, pentru răspândirea și afirmarea adevărului prin cuvinte și prin icoane[2].

Tot în acest document sinodal se subliniază faptul că icoana participă la sfințenia și harul prototipului ei și, de aceea, icoana sfințește ochii celor credincioși și tămăduiește bolile sufletești și trupești ale celor care le cinstesc. La rândul său, Sfântul Ioan Damaschin spune că „harul lui Dumnezeu se odihnește deasupra icoanei”, pentru că „în timpul vieții lor sfinții erau plini de Duh Sfânt. La fel și după moarte harul Sfântului Duh rămâne pururea în sufletele lor, în trăsăturile și sfintele lor chipuri, iar aceasta nu prin fire, ci ca urmare a harului și a lucrării divine”. Iar pentru a face posibilă întâlnirea prin rugăciune și prin harul Duhului Sfânt, reprezentarea lui Hristos, a sfinților și a evenimentelor Istoriei Sfinte trebuie să exprime cu fidelitate realitatea istorică.

Rostul de a fi al icoanei este acela de a-i arăta pe moștenitorii Împărăției lui Dumnezeu, pe cei care o caută, o pregustă și o prefigurează încă din timpul vieții lor pe pământ. Și cu toate că sfinții pictați pe icoane sunt deosebiți între ei la chip, au totuși ceva comun și anume aureola sau nimbul de lumină. Aureola este semnul văzut al slavei dumnezeiești din Împărăția cerurilor, care nu se poate vedea cu ochii trupești, dar care se află tainic prezentă în sufletul și trupul sfinţilor.

De aceea, icoana este și o vedere prin credință a Împărăției lui Dumnezeu, iar nu doar un simplu element estetic și didactic în Biserică.

Iubiţi fii duhovnicești,

Sfânta Scriptură ne învață că omul este icoana vie făcută de Dumnezeu după chipul Fiului Său.

Așa cum icoana exprimă într-un mod văzut slava nevăzută a prototipului său ceresc, tot astfel și omul, „icoana” văzută a lui Dumnezeu, a fost făcut de Creator „după chipul Său” (Facere 1, 27) ca să se reflecte, în om și prin el, lumina cea necreată și neapusă a Dumnezeirii sau frumusețea preaslăvită și negrăită a Celui nevăzut. Întrucât Ortodoxia este atât mărturisirea adevărului unirii dumnezeirii și a omenității în Persoana Domnului Iisus Hristos, cât și mod de cunoaștere și de trăire în arvună a slavei Împărăției cerurilor, noi, creștinii, suntem datori să mărturisim dreapta credință și să căutăm „sfințenia, fără de care nimeni nu va vedea pe Dumnezeu” (Evrei 12, 14). Totodată, trebuie să armonizăm dreapta mărturisire și preamărire a lui Dumnezeu cu iubirea milostivă față de aproapele  nostru,  care  este  chipul  lui  Hristos  îndreptat  spre  noi (cf. Mt. 25, 40).

Întrucât fiecare om este făcut „după chipul lui Dumnezeu”, iubind pe aproapele nostru, iubim și pe Dumnezeu. Astfel, sfânta icoană ne arată „calea” iubirii milostive față de toți oamenii, pe care a mers Fiul lui Dumnezeu când S-a făcut Om și pe care au mers apoi oamenii credincioși și sfinți care s-au îndumnezeit, urmându-L. Cine ajută pe cel ce are nevoie de ajutor, acela iubește pe Hristos Care Se identifică cu toți oamenii aflați în suferință, zicând: „Întrucât ați făcut unuia dintre acești frați ai Mei prea mici, Mie Mi-ați făcut” (Matei 25, 40).

Întrucât în 2017 se împlinesc 1230 de ani de la Sinodul al VII-lea Ecumenic, anul acesta a fost declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Anul omagial al sfintelor icoane, al icona- rilor și al pictorilor bisericești și Anul comemorativ Justinian Patriarhul și al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului în Patriarhia Română.

Întrucât sfintele icoane sunt reprezentări vizibile ale unor realități tainice, nevăzute și cerești, rostul sfintelor icoane este să ne înalțe sufletul spre pacea, bucuria și slava Împărăției cerurilor. De aici marea responsabilitate ce-i revine pictorului iconar. Potrivit Sinodului al VII-lea ecumenic „pictorului îi aparține doar natura tehnică”, în timp ce diataxis, compoziția sau forma artistică, depinde, în mod evident, de ce au hotărât Sfinții Părinți.

Dumnezeu a descoperit Sfinților Părinți prin experiențe duhovnicești ceea ce trebuie să redea icoana prin culori. Ei contemplau prototipul și apoi exprimau, în limbajul picturii, modelul sau chipul. Iar acele prototipuri care au fost descoperite Sfinților Părinți sunt rememorate în icoana ortodoxă, trezind în conștiința privitorilor stări spirituale sfinte. La rândul lor, pictorii iconari primeau și pictau icoanele după îndrumările venite de la Duhul Sfânt prin Sfinții Părinți, încât ei, ca martori și mărturisitori iconografi, nu se reprezentau și nu se mărturiseau pe ei înșiși, ci erau mărturisitorii lui Dumnezeu Cel Întrupat și ai sfinților Săi.

Așadar, scopul vieții duhovnicești creștine este să devenim și noi sfinți, icoane vii ale lui Iisus Hristos, înnoiți și transformați sau transfigurați de El prin harul Duhului Sfânt, pregustând slava dumnezeiescă, având ca înaintemergători pe Mântuitorul Iisus Hristos și pe toți Sfinții Săi.[3]

Potrivit tradiției Bisericii Ortodoxe Române statornicite în  timpul Patriarhului Justinian (1948-1977), cu ocazia sărbătorii numită Duminica Ortodoxiei, se realizează colecta pentru Fondul Central Misionar. Așa cum în Biserica primară, prisosul unora plinea lipsa altora și „nimeni nu era între ei lipsit” (Fapte 4, 34), tot astfel și acum Biserica Ortodoxă Română îndeamnă la dărnicie și întrajutorare frățească pentru a susține multiple activități spre binele și folosul credincioșilor ei din țară și din diaspora.

La nivel național, bisericesc, social, liturgic, pastoral, misionar și cultural, aceste activități sunt de o importanță majoră. Darul în bani care va fi colectat acum, în Duminica Ortodoxiei și în următoarele trei duminici, până la 26 martie, va fi folosit pentru construirea de lăcașuri de cult din parohiile mici și sărace, pentru întreținerea așezămintelor social-filantropice din țară și de peste hotare, pentru sprijinirea și inițierea unor activități spirituale și culturale pentru apărarea și promovarea dreptei credințe, dar și pentru păstrarea identității etnice a românilor de pretutindeni și pentru ajutorarea parohiilor și a familiilor sărace ş.a.

Dorindu-vă să folosiți cu mult spor duhovnicesc vremea Marelui Post ca pregătire pentru sfânta sărbătoare a Învierii Domnului, ne rugăm lui Dumnezeu să vă binecuvinteze pe toţi şi să vă dăruiască sănătate și mântuire, pace și bucurie.

Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toți!” (2 Corinteni 13,  13).

Cu părintești binecuvântări și doriri de tot binele,

PREŞEDINTELE SFÂNTULUI SINOD,

†D A N I E L,

Arhiepiscopul Bucureştilor, Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei, Locţiitorul tronului Cezareei Capadociei şi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

† Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei

† Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului

† Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului

† Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei

† Ioan, Arhiepiscopul Timişoarei şi Mitropolitul Banatului

† Petru, Arhiepiscopul Chişinăului, Mitropolitul Basarabiei şi Exarhul Plaiurilor

† Iosif, Arhiepiscopul Ortodox Român al Europei Occidentale şi Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale şi Meridionale

† Serafim, Arhiepiscopul Ortodox Român al Germaniei, Austriei şi Luxemburgului şi Mitropolitul Ortodox Român al Germaniei, Europei Centrale şi de Nord

† Nicolae, Arhiepiscopul Ortodox Român al Statelor Unite ale Americii și Mitropolitul Ortodox Român al celor două Americi

† Nifon, Mitropolit onorific, Arhiepiscopul Târgoviştei şi Exarh Patriarhal

† Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului

† Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor

† Irineu, Arhiepiscopul Alba Iuliei

† Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului

† Ioachim, Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului

† Calinic, Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului

† Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei

† Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos

† Timotei, Arhiepiscopul Aradului

† Corneliu, Episcopul Huşilor

† Lucian, Episcopul Caransebeşului

† Sofronie, Episcopul Ortodox Român al Oradiei

† Iustin, Episcopul Ortodox Român al Maramureşului şi Sătmarului

† Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei

† Vincenţiu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor

† Andrei, Episcopul Covasnei şi Harghitei

† Galaction, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului

† Ambrozie, Episcopul Giurgiului

† Sebastian, Episcopul Slatinei şi Romanaţilor

† Visarion, Episcopul Tulcii

† Petroniu, Episcopul Sălajului

† Gurie, Episcopul Devei şi Hunedoarei

† Daniil, Episcop-locţiitor (administrator) al Episcopiei Daciei Felix (Serbia)

† Siluan, Episcopul Ortodox Român al Ungariei

† Siluan, Episcopul Ortodox Român al Italiei

† Timotei, Episcopul Ortodox Român al Spaniei şi Portugaliei

† Macarie, Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord

† Mihail, Episcopul Ortodox Român al Australiei şi Noii Zeelande

† Ioan Casian, Episcopul Ortodox Român al Canadei

† Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal

† Ieronim Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal

† Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor

† Calinic Botoşăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor

† Ilarion Făgărăşeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului

† Vasile Someşeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului

† Paisie Lugojeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei

† Antonie de Orhei, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Chişinăului

† Marc Nemţeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Europei Occidentale

† Sofian Braşoveanul, Episcop-vicar al ArhiepiscopieiOrtodoxe Române a Germaniei, Austriei şi Luxemburgului

† Emilian Lovişteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului

† Ignatie Mureşeanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei şi Portugaliei

 

 

[1] Leonid  Uspenski,  Teologia  Icoanei,  trad.  de  Teodor  Baconsky,  Editura Anastasia, București, 1994, p. 84-85

[2] Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Foame și sete după Dumnezeu, Editura Basilica a Patriarhiei Române, București, 2008, p. 140.

[3] Cf. Pavel Florenski, Iconostasul, trad. de Boris Buzilă, Editura Anastasia, 1994, pp. 160-161.

Tipărire